SURASUL MAMEI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când mama mea surâde larg
Ea, poate că nici nu prea ştie,
Câtă lumină, câtă bucurie
Primesc prin ochii ei cu drag.

Şi chiar dacă o supăr câteodată
Eu ştiu că blând mă dojeneşte
Copil fiind greşesc copilăreşte,
Iar ea se lămureşte deîndată.

Aş vrea şi eu să pot, la rândul meu,
S-o răsplătesc cum se cuvine,
Atât cât am să pot de bine
Şi-orcât mi s-ar părea de greu.

Cum mama mea-i o zână bună
Ce stă mereu la mine-n casă,
Eu îi doresc să fie sănătoasă
Şi veşnic "fiule" să-mi spună.