Floricica

Lacrimi curg azi pe răzor,
Unde-i? Nu-i! Micuţa floare
A plecat poate în soare
Gonită de-ai toamnei nori.

O mânuţă mititică
Mângâie în loc pământul,
Poate a furat-o vântul,
Plânge pe-undeva de frică.

Uite-o umbră, e bunica!
O priveşte şi-i zâmbeşte,
Este toamnă şi frig este
Şi se duse mititica.

La bunicul ei pământul
Şi-o petrece iarna grea,
Când căldura o să dea
Verde-i vom vedea veşmântul.

De sub pătura de nea
De asculţi, auzi poveşti,
Turte cu dovleci turceşti
I-o face bunica sa.

Şi-o să iasă-n primăvară
Să ne umple de culoare
Şi miresme-mbătătoare,
Prietene să fim, o vară.