FULGUL DE ZAPADA

Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute, inchid pumnul.

Desfac pumnul, Unde-i fulgul?

Am in mana-un strop de roua,
Sau un bob de apa? Ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea...



             autor: Constantin Rades

„Mărul” de V. Suteev

MARUL BUCLUCAS

                                                               

                                                           

          Într-o zi de toamnă târzie când copacii se goliseră de mult de frunze, în vârful unui măr sălbatic , din pădure, mai atârna un măr, un singur măr.

            Tocmai în timpul acesta, iepuraşul _ Iepurici, care alerga prin pădure , a văzut mărul.

            Dar cum să-l ia de acolo ? Mărul era sus, sus de tot iar el nu putea să sară până la el !

            - Crra – crra !  …se auzi de sus dintr-un brad. Era Cioara cea neagră şi urâtă care râdea.

            Se uită iepuraşul – Iepurici la ea cu uimire şi-i strigă:

-          Ei, Cioaro , rupe-mi şi mie mărul ala de sus !

Cioara a zburat din brad şi a rupt mărul. Numai că nu a reuşit să-l ţină în cioc, şi mărul a căzut.

- Îţi mulţumesc, Cioaro ! – a strigat bucuros Iepurici şi a dat să ridice mărul de jos, dar acesta parcă ar fi fost viu, a început deodată să sâsâie…. Şi a luat-o la fugă.

- Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriat foarte tare dar apoi a înţeles: mărul căzuse chiar pe ariciul Ţepoşilă, care, făcut ghem, dormea sub pom.

Ţepoşilă , buimac de somn, a sărit în sus şi s-a pus pe fugă, cu mărul înfipt în ţepii lui.

- Stai, stai ! – striga Iepurici cât îl ţineau puterile. Unde fugi cu mărul meu ?

Ariciul Ţepoşilă se opreşte şi zice:

-          Acesta-i mărul meu. A căzut, iar eu l-am prins.

Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciul Ţepoşilă:

-          Să-mi dai mărul chiar acum !  Eu l-am găsit !

S-a apropiat în zbor şi Cioara şi zice: - Degeaba vă certaţi . Acesta este mărul meu fiindcă eu l-am rupt din pom. Şi s-a pornit o ceartă între cei trei, că nu se mai puteau înţelege. Fiecare striga în felul lui.

            - Este mărul meu – striga Iepurici – că eu l-am văzut primul !

            - Ba e al meu – croncănea  Cioara – că eu l-a rupt!

            - Ba e al meu – striga ariciul Ţepoşilă – că eu l-am prins !

Ţipete, mare gălăgie în toată pădurea şi harţa începe. Cioara îl loveşte pe ariciul Ţepoşilă cu ciocul în nas, ariciul Ţepoşilă îl înţeapă pe Iepurici cu ţepii în codiţă, iar Iepurici o loveşte pe Cioară cu lăbuţa peste cioc.

Dar iată că apare şi cumătrul Moş Martin – ursul care mormăie supărat: - Ei, dar ce s-a întâmplat aici ? Ce-i cu gălăgia asta?

Toţi se reped spre el, şi-i spun:

-          Tu , Moş Martine, eşti cel mai mare şi mai inteligent din pădure. Te rugăm să ne faci judecată dreaptă. Cui vei crede de cuviinţă că i se cuvine mărul acesta, al lui să fie.

Şi i-au povestit ursului toate câte s-au petrecut.

A stat Moş Martin s-a gândit ce s-a gândit, s-a scărpinat după urechea  dreaptă şi a întrebat:

- Cine a descoperit mărul ?

- Eu ! – a răspuns Iepurici.

- Dar cine l-a rupt din pom ?

- Crra – crra  - fireşte că eu ! a răspuns Cioara.

- Buun ! Şi cine l-a prins ?

- Eu, Eu Moş Martine – eu l-am prins ! a chiţăit ariciul Ţepoşilă.

- Iată ce este, a fost de părere Moş Martin, - voi toţi aveţi dreptate, şi de aceea fiecare din voi are dreptul să primească mărul …

- Da, dar nu-i decât un  singur măr ! au sărit toţi cu gura Ţepoşilă, Iepurici şi Cioara.

- Împărţiţi mărul în părţi egale şi fiecare să ia câte o bucăţică. Toţi au izbucnit într-un glas:

- Cum de nu ne-a venit ideea asta mai înainte ?!

Ariciul Ţepoşilă  a luat mărul Buclucaş şi l-a împărţit în patru părţi egale. Prima bucăţică a dat-o iepuraşului şi i-a zis:

-          Asta ţie, Iepurici, pentru că tu ai văzut primul mărul.

A doua bucăţică a dat-o ciorii:  - Asta ţie , Cioaro, fiindcă tu ai rupt mărul din pom.

A treia bucăţică, ariciul şi-a pus-o deoparte pentru sine şi a zis:

- Asta pentru mine, întrucât eu am prins mărul acesta buclucaş.

Cea de-a patra bucăţică ariciul i-a pus-o ursului în labă şi ia zis:

-          Iar asta ţie Moş Martine …

-          Dar de ce mie ? răspunse, mirat, ursul.

-          Tocmai pentru că tu ne-ai împăcat şi ne-ai învăţat să gândim !

Şi fiecare şi-a mâncat bucăţica sa de măr, şi toţi au fost mulţumiţi că Moş Martin a făcut judecată dreaptă şi nu a nedreptăţit pe nimeni.

Şi iaca aşa s-a sfârşit povestea mea.

Ursi Polari - Video

Mi-e draga toamna

Toamna, zana din povesti,
Vine si ne spune
Despre tot ce ne-a adus:
Fructe si legume.

R. Mi-e draga toamna
Si chiar de va pleca
Mi-a lasat multe
Si-am sa ma joc cu ea.
La, la, la...

Si mai are toamna mea
Pasari calatoare
Ce se vad plutind usor
Pana-n departare.

R.

Pleaca toamna mea cantand,
Pleaca dupa soare,
Dar s-o pastrez in gand,
Mi-a lasat o floare.

R.

Trece toamna

Trece toamna cea bogata,
Prin livezi si intra-n vii,
Fructele se coc de-a valma
Si-s ca mierea strugurii.

La cules e veselie
Ca in miez de sarbatori,
C -au venit si prescolarii
Cei mai iuti culegatori.

Merele imbujorate
Merg in cosuri la pastrat
Iar din struguri zdrobitoarea
Scoate mustul inspumat.

E toamna

E toamna si din nou se aud copii,
Trecand pe strada mea, plini de bucurii
Si-n ochii lor senini, si-n suflete au flori
Sa daruiasca tuturor.

Refren:
Vin copii la gradinita,
Vin si mari si mici,
Vin copii la gradinita
Voinici si pitici.
Hai copii la gradinita
Haideti sa-nvatam !
Invatam despre flori, despre culori
Despre soare,despre nori.
Despre multe invatam.
Invatam ca mai poate fi frumos
De ai gandul luminos,
Despre multe invatam.


Venind vor cauta ascunsele comori,
De cei mari ascultand atenti si silitori,
Aici vor invata si vor fi cuminti,
Sa-i bucure pe-ai lor parinti.

Refren.

Toamna cea bogată cântă

Sărutată de lumină, frunza-n crâng a-ngălbenit
Şi acolo, printre frunze, brânduşele s-au ivit.
Mă întreb dacă-s icoana păsărilor în zbor lin
Sau a albului din munte, a zăpezilor ce vin.

Sărutată greu de vară, toamna galbenă veni.
De pe deal spre noi coboară mustul ce curge din vii.
Sărutată de lumină şi spălată lin de ploi,
Toamna cea bogată cântă roadele ce curg şuvoi.

Copii, şcoala a-nceput!

Vacanţa a trecut, copii,
Ce bine-am petrecut!
E toamnă,clopoţelul sună,
Şcoala a-nceput.( bis )

Pe bănci ne-aşteaptă
Cărţi, caiete,hai, veniţi, copii
Să fim atenţi şi în carnet
S-avem doar bucurii.(bis)

Salut, copii,profesori dragi!
La şcoală-am revenit.
Li,li lu,lu,li,li……….
Bine v-am regăsit! (bis)

Toamna cea bogata

Am privit spre cer
Zarea-ndepartata
Si-am vazut venind
Toamna cea bogata.

R. La, la, la, la, la,
Sa ma joc as vrea,
La, la, la, la, la.

Sa plutesc usor,
Ca o fruzulita,
Si sa picur
Pic, pic, o ploita.
R.
Sa culeg un mar,
Sa miros o floare,
Si sa plec in zbor
Cu pasari calatoare.

Mândră-i toamna (alta varianta)

Mândră-i toamna şi bogată
În legume, şi-apoi, iată !
Are fructe câte vrei
Şi must bun dun strugurei.

Trec copii cu ghiozdănele,
Au cărţi şi caiete-n ele.
Se îndreaptă către şcoală,
Bucuroşi şi plini de fală.

Păsările călătoare
Zboară către altă zare
Şi dansează-zbor zglobii,
Mii de frunze ruginii.

Mândră-i toamna

Mândră-i toamna şi bogată
În legume, şi-apoi, iată !
Are fructe câte vrei
Şi must bun dun strugurei.

Frunzele s-aştern covor,
Codrii toţi rămân cu dor,
De verdeaţă şi de flori
Şi de cântec de miori.

Se porneşte toamna-n toi
Cu vânt rece şi cu ploi,
Verstind-o pe sora ei,
Iarna albă cu polei.

Toamna, zână din poveşti

Toamna, zână din poveşti
Vine şi ne spune,
Despre tot ce ne-a adus,
Fructe şi legume.

Refren:
Mi-e dragă toamna
Şi chiar de va pleca,
Mi-a lăsat multe
Şi-am să mă joc cu ea.
La, la,la ,la……….

Şi mai are toamna mea
Păsări călătoare,
Ce se văd plutind uşor
Până-n depărtare.

Refren:

Pleacă toamna mea cântând,
Pleacă după soare,
Dar ca s-o păstrez în gând
Mi-a lăsat o floare.

Refren:

Rândunica

Rândunică frumuşică, rândunea,
De ce pleci din ţara mea, din ţara mea?
Ori ţi-e frică rândunică,
Ori ţie frică, rândunică, bis
Că te-apucă iarna grea.

Rândunică mititică, rândunea,
Mai rămâi în ţara mea, în ţara mea!
Fără frică mititică,
Fără frică mititică, bis
Că te-apucă iarna grea.

A venit pe dealuri, toamna!

A venit pe dealuri, toamna,

Cu frunze şi flori,

O primim cu bucurie

Şi-i cântăm în cor:

Fructe parfumate

Şi legume coapte

În dar le primim

Şi îi mulţumim.

Fructe parfumate

Şi legume coapte

În dar le primim

Şi îi mulţumim.

Au plecat şi păsărele

În stoluri pe sus,

Vânturi, ploaie, nori şi ceaţă

Toamna ne-a adus.

Fructe parfumate

Şi legume coapte

În    dar le primim

  Şi îi mulţumim.

Cărticică de patru ani - Constanţa Buzea

Cărticică de trei ani - Constanţa Buzea

Cărticică de doi ani - Constanţa Buzea

DACA VREM SA FIM VOINICI

Daca vreau sa fiu voinic
Fac gimnastica de mic
Merg in pas alergator
Ma opresc, respir usor
Uite-ma cum stiu sa zbor.

Toata lumea e a mea
Cand ma intind jos pe podea
Asta-i doar un inceput
Ia priviti cat am crescut.

Zita-gargarita

Se aud de sub o frunza

Zgomote mici, ca de gaza.
Este Zita-gargarita,
Ce are cu ea traistuta,
Plina ochi cu jucarii
Pentru cei mai mici copii.
Si-n traistuta ea mai are
Jocuri pentru fiecare,
Desene pe saturate
Sa le colorezi pe toate.

La mare

Ne-am scaldat noi, ne-am bronzat
Si din mare am adunat:
Scoici, meduze, pietricele,
Racusori si-un pumn de stele.
Numai crabul a scapat,
În adânc s-a scufundat!