Ursi Polari - Video

Toamna cea bogată cântă

Sărutată de lumină, frunza-n crâng a-ngălbenit
Şi acolo, printre frunze, brânduşele s-au ivit.
Mă întreb dacă-s icoana păsărilor în zbor lin
Sau a albului din munte, a zăpezilor ce vin.

Sărutată greu de vară, toamna galbenă veni.
De pe deal spre noi coboară mustul ce curge din vii.
Sărutată de lumină şi spălată lin de ploi,
Toamna cea bogată cântă roadele ce curg şuvoi.

Toamna cea bogata

Am privit spre cer
Zarea-ndepartata
Si-am vazut venind
Toamna cea bogata.

R. La, la, la, la, la,
Sa ma joc as vrea,
La, la, la, la, la.

Sa plutesc usor,
Ca o fruzulita,
Si sa picur
Pic, pic, o ploita.
R.
Sa culeg un mar,
Sa miros o floare,
Si sa plec in zbor
Cu pasari calatoare.

Din gradina de legume

Din gradina de legume
Toate le cunosc pe nume
Uite colo musuroi
Capatani si Usturoi
Discutand cu doi Cartofi
Grasi, infumurati si fonfi
Langa Ceapa se azmute
Un sfrijit de Ardei iute
Are el o rafuiala
Cu Gulia rea si cheala
E-o problema a lor mai veche
Nu e Morcov la ureche
Si ca martor isi aduce
Un var prim: Ardeiul dulce
Nici Gulia nu se lasa
O Ridiche si o Varza
Vin sa-i faca ei dreptate
Mai incolo mai departe.
Vinetele stau si ele
La sfat cu trei Patlagele.

Taina vindecării -Bruno Ferrero

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

Micuta Chantal si pianul

Micuta Chantal priveste pianul:
-Acum vreau sa cant, nu astept pan-la anul!
Do re mi fa sol la si do re mi,
Stiu ca cea mai buna pianista voi fi.

Pianu-i zambeste si ii spune: sa stii
Ca-n viitor tu asta vei fi.


Via FB