
Ioan este fericit
C-o lăcustă a găsit.
Mamei:
-Aş vrea s-o ţin de picioare,
Dar se sperie şi sare,
Şi apoi mă sperii eu,
Iar ăsta-i un lucru rău.
Lăcustei:
-Mai bine să ne privim
Şi, de vrei, sărim puţin-
Mă fac şi eu o lăcustă,
Care sare pân’ la lustră.
Via FB
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Ai ceva de spus?