A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă.
Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea,
mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se
împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar.
Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte
secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul
prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu
capac, şi-i spuse:
- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce
văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât
de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă
sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în
braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea
ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea
nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o
mare suferinţă şi oboseală.
La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o
dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în
braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de
frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se
vindecase şi ea…
