Alegoria broscuţelor

A fost odata un grup de broscuţe… care voiau să se ia la întrecere.
Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.
Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmari cursa şi a le încuraja pe broscute.
Cursa urma să inceapa…
Totuşi…
Dintre spectatori nu credea niciunul că vreuna din broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului.
Tot ce se auzea era exclamaţii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!“
sau:
„Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!“

Broscuţele începură să abandoneze.
…Cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai departe…
Spectatorii continuau să strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!“

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau… …Doar una singură se căţăra consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip să abandoneze!

În final renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensă ambiţie şi rezistenţă reuşi să ajungă singură în vârful turnului!
După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului.

Aşa se află că…
Broscuta invingatoare era SURDĂ !!!

Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi pesimisti…
…fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet!
Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor,
căci tot ceea ce auzi sau citesti te influenţeaza în ceea ce faci!