Cărticica

Am o carte in culori,
Cu desene si cu flori!

Uite, este si Grivei
Si-un pastor cu sapte miei.

Carte plina cu povesti,
Tare draga tu imi esti,
Eu mereu te-oi rasfoi,
Si-am sa-nvat a te citi!

Pisicuta

Pisicuta noastra hoata,
A facut o boroboata.

In camara a intrat
Pe furis, si a luat
O bucata de friptura.
Mama nu stia ca fura.

Daca o mai prinde-odata,
Vai de blana ei vargata!

Iepuraş, ce faci aici?

- Iepuraş, ce faci aici?
Îl întreabă Moş Arici.
De ce plângi aşa de tare?

- M-am speriat de nişte fiare.
Stau acolo lângă lac
Şi tot strigă: oac-oac-oac!

Taina vindecării -Bruno Ferrero

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

Alegoria broscuţelor

A fost odata un grup de broscuţe… care voiau să se ia la întrecere.
Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.
Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmari cursa şi a le încuraja pe broscute.
Cursa urma să inceapa…
Totuşi…
Dintre spectatori nu credea niciunul că vreuna din broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului.
Tot ce se auzea era exclamaţii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!“
sau:
„Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!“

Broscuţele începură să abandoneze.
…Cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai departe…
Spectatorii continuau să strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!“

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau… …Doar una singură se căţăra consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip să abandoneze!

În final renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensă ambiţie şi rezistenţă reuşi să ajungă singură în vârful turnului!
După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului.

Aşa se află că…
Broscuta invingatoare era SURDĂ !!!

Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi pesimisti…
…fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet!
Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor,
căci tot ceea ce auzi sau citesti te influenţeaza în ceea ce faci!

Lupul şi veveriţa

Sărind în joacă de pe o creangă pe alta, veveriţa căzu drept pe spinarea unui lup adormit. Lupul sări în picioare şi vru s-o mănânce. Veveriţa se rugă:
- Lasă-mă, lupule, să plec.
Lupul îi spuse:
- Bine, am să te las, dar numai cu condiţia să-mi spui de ce voi, veveriţele, sunteţi atât de vesele. În timp ce pe mine mă încolţeşte necontenit urâtul, de câte ori mă uit la voi, vă văd zburând şi zbenguindu-vă prin crengile de sus ale copacilor.
Veveriţa îi răspunde:
- Mai întăi lasă-mă să mă urc în copac, iar de acolo ţi-oi spune, căci aici mi-i frică de tine.
Lupul o lăsă, iar veveriţa se căţără în copac şi de acolo îi spuse:
- Urâtul te încolţeşte fiindcă eşti rău. Răutatea îţi mistuie inima. Pe când noi suntem vesele fiindcă suntem bune şi rău nu facem nimănui.

Iepurele şi ţestoasa

Un iepure, care privea mersul leneş al unei ţestoase, îi spuse acesteia în glumă:
− Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?

Ţestoasa a fost de acord.

A doua zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi aşteptau cu nerăbdare. Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa încetinel, după cum îi era felul.

Cum o luase cu mult înaintea ţestoasei, iepurele se aşeză să mănânce câţiva morcovi proaspeţi.

În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, transpirată, dar hotărâtă să nu se dea bătută.
Iepurele mai alergă puţin şi, în dreptul unui sat, se aşeză sub un copac să se odihnească.
Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească.

Iepurelui i se făcu somn. Îşi spuse:
− Soarele ăsta e prea fierbinte! Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e înceată şi voi avea timp s-o întrec!

Când se trezi, văzu că se lăsase noaptea. Sări ca ars şi porni pe urmele ţestoasei. În depărtare,  o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.  Toate animalele au aplaudat-o.  I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câştigătoare.

Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat! Tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.

Aşa a aflat că răbdarea şi perseverenţa sunt daruri nepreţuite.

Daruim ce avem in inima

Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui sărac un coș plin cu gunoi, ca să își bată joc de el.
Omul zâmbi și plecă ţinând în mână coșulețul primit. Ajuns acasă, a început să-l curețe, să-l spele și apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori.
S-a întors la omul bogat și i-a înmânat acestuia coșulețul. Omul rămase surprins și-l întrebă:
“De ce mi-ai dat atâtea flori frumoase, când eu ți-am dat numai gunoi?”.
Omul sărac răspunse: “Orice persoană dăruiește ceea ce are în inimă."

Cărticică de şase ani - Constanţa Buzea

Cărticică de cinci ani - Constanţa Buzea

Cărticică de patru ani - Constanţa Buzea

Cărticică de trei ani - Constanţa Buzea

Cărticică de doi ani - Constanţa Buzea

Cantec - Buna dimineata

Ursuletii s-au trezit, Buna dimineata!
Iepurasii s-au trezit, Buna Dimineata!
Soriceii s-au trezit, Buna Dimineata!
Si copiii s-au trezit, Buna Dimineata!

Ritmul de inviorare,
L-a cuprins pe fiecare,
Dupa ce si-au facut patul,
A urmat apoi spalatul,
In urechi, pe subsiori,
Pe ochi si pe dintisori,

Bine e sa fii curat,
Ingrijit si pieptanat.
Ca sa faci tot ce poftesti
Si ca sa nu te grabesti,
Fi devreme la culcare,
Si devreme la sculare,
Sa n-alergi dupa tramvai,
Ca sa nu te-mpiedici,
Vai! Si-o sa fii de toti iubit,
Sanatos si fericit!…

Cantec - Sunt Copil ca fiecare

Sunt copil ca fiecare
Si ma joc mereu,
Jucaria cea mai mare
Este tatal meu.

Si cand tata nu-i acasa
Ci-i altundeva
Jucaria cea frumoasa
Este mama mea. 

Si cand mama si cu tata
Sunt plecati de-aici
Pentru joc, sa tineti seama,
Am niste bunici.

Scumpa mama, draga tata
Roata nu sta-n loc,
Ca voi fi si eu odata
Jucarie-n joc.

Textul: de Adrian Paunescu

CATELUL SI PISICA

Catelusul si pisica tare s-au certat
Fiindca Niki pe Azorica tare l-a muscat.
Eu atunci pe ea m-am suparat
Si mancare nici nu i-am mai dat.

Si de-atunci micuta Niki nu a mai muscat,
Niciodata pe Azorica nu l-a mai zgariat
Si toti trei adesea ne jucam
Niciodata nu ne mai certam.

DACA VREM SA FIM VOINICI

Daca vreau sa fiu voinic
Fac gimnastica de mic
Merg in pas alergator
Ma opresc, respir usor
Uite-ma cum stiu sa zbor.

Toata lumea e a mea
Cand ma intind jos pe podea
Asta-i doar un inceput
Ia priviti cat am crescut.

Tudor Gheorghe - Mama coace paine

Mama coace paine
Soare in ferestre
Soarele e unu
Mama una este

Canta un greier din aripa
Greierus, nu tarai
Mama s-a culcat o clipa
Si o poti trezi, trezi

Greierusul fara casa
Uite nu mai tarai,jur
Dar nici frunza sa nu caza
De ce cade ea zurzu.

Mama coace paine
Soare in ferestre
Soarele e unu
Mama una este

Stea, stea logostea
Leagana fetita mea
Stea, stea logostea
Leagana fetita mea
Ca eu-s tare ocupata
Si ea vrea mult leganata
Stea, stea logostea
Leagana fetita mea

Leagan-o blind si mereu
Stea, stea leganea
Sa creada ca o legan eu
Stea,stea leganea
Leagana fetita mea
Ca eu-s tare ocupata
Si ea vrea mult leganata
Stea, stea logostea
Leagana fetita mea

Mama coace paine
Soare ïn ferestre
Soarele e unu
Mama una este


Tudor Gheorghe - Cantece pt. copii

Muştele şi mierea

Într-o putinică cu miere se grămădise la mâncare o mulţime  de muşte; dar iată că în curând, lăcomia lor împingându-le tot mai în fund, toate se împlantară într-ânsa atât cu picioarele cât şi cu aripile, de nu se mai puteau întoarce şi încă mai puţin să zboare.

Atunci văzând bietele muşte că din pricina lăcomiei lor au să piară, ziseră:
— Vai de noi, păcătoase ce suntem, iată că pentru o fărămiţă de dulceată ce am mâncat, acuma pierim cu zile! Vai! cât de  lacome am fost!

Învăţătură: Aşa sunt şi oamenii cei păcătoşi, pentru puţin lucru şi pentru puţină hrană şi dulceaţă îşi pierd zilele şi sufletul li se chinuieşte în veci în munca iadului.

Zita-gargarita

Se aud de sub o frunza

Zgomote mici, ca de gaza.
Este Zita-gargarita,
Ce are cu ea traistuta,
Plina ochi cu jucarii
Pentru cei mai mici copii.
Si-n traistuta ea mai are
Jocuri pentru fiecare,
Desene pe saturate
Sa le colorezi pe toate.

Ghicitori despre animale

Are zeci de ace groase
Dar nu tese nici nu coase.
(ariciul)

Are-un ac micut si fin,
Zboara lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)


Cat e vara - cucurigu!
Cucurigu - cand da frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum il cheama?
Poti sa-mi spui?
(cocosul)

In aer ramurile-si are
Acest trofeu de vanatoare.
(cerbul)

O sopirla de cinci coti, 
Hai, ghiceste-o daca poti
(crocodilul)

Mandru, inalt si frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Si te poarta in spinare.
(calul)

Barba are,
Popa nu-i
Coarne are
Vaca nu-i
(capra)

Am un dorobant
Si e pus in lant
(cainele)

Animalele din casa
Umbla pe sub masa
Cand se intanlesc
Rau se ciondanesc
(cainele si pisica)

La cap pieptene
Si la coada secere
La grumaz cos cu graunte.
(cocosul)

Am o pasare rotata
Sta cu coada involburata
Si te-alearga in curtea toata.
(curcanul)

Cine umbla mult prin lume
Si tot se striga pe lume?
(cucul)

Catre soare se avanta
Dimineata-n zori si canta.
(ciocarlia)

Mica, dar voinica,
In spate ridica
Sacul cu povara,
Sa-l duca la moara.
(furnica)

Jupaneasa durdulie
Cu rochita cenusie
Lucrata din pene lucii,
Cauta pe lac papucii.
(gasca)

Atunci cand sunt in ograda
Ga, ga, ga se iau la sfada
Iar cand sunt pe langa lac
Baie intruna fac.
(gastele)

Animal cu trup tarcat 
Si cu git nemasurat!
(girafa)

Vine fuga pe carare
Culegand la pietrisoare.
(gaina)

Cine canta toata vara
Prin fanete cu ghitara?
(greierele)

La deal repede si fara ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)

Urecheat cu haine sure
Sta pe camp si in padure.
(iepurele)

Soricel cu aripioare
Poarta numele de floare.
(liliacul)

Poare fi un soricel
Insa are aripioare
Zboara noaptea-n chip si fel
Purtand numele de floare.
(liliacul)

Animal cu chip de om 
Topaie din pom in pom!
(maimuta)

Voinicel cu cornisoare 
Umbla cu casa-n spinare.
(melcul)

E bun dobitoc
Foarte incapatanat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(magarul)

Cine sade in cuibar
Ca un cocolos de var?
(oul)

Cred ca macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
Dupa atata mac-mac-mac
Pleaca sa inoate-n lac.
(rata)

Zboara-n sus,
Zboara-n jos,
Neagra este
De la coada pana la cioc.
(randunica)

Parca-i un curcan golas 
Si fricos si urias!
(strutul)

Sunt mititel si dracusor
Si ma hranesc cu sange de om.
(tantarul)
Are dansul si picioare
Dar e-obisnuit sa zboare;
Tin, tin, tin si piscatura...
Cine-i obraznicatura?
(tantarul)

Vara umblu dupa miere,
Iarna dorm sa prind putere.
(ursul)

In cojoc intors pe dos
Mormaind morocanos,
Umbla pustnic prin padure
Dupa miere, dupa mure.
(ursul)

Ea este buna la toate,
Ne da carne, ne da lapte,
Iar vitei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)

Are-o coada infoiata,
Hoata este si sireata
Dar e vai de coada ei
Cand da peste ea grivei.
(vulpea)

O sportiva cu renume
Umbla-n pomi dupa alune.
(veverita)

Tus ghidus, coada roscata
Peste cetini aruncata.
(veverita)

RUGACIUNEA

Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a ignora sunetele dizgraţioase s-au dovedit inutile, aşa că, exasperat, a sfârşit prin a striga pe fereastră:
- Tăcere! Îmi fac rugăciunile!
Fratele Bruno era un sfânt, aşa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.
În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care i s-a părut chiar mai tulburătoare:
- Dacă Dumnezeu ascultă cu aceeaşi plăcere orăcăitul broaştei ca şi psalmii tăi?
- Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaşte? nu s-a lăsat mai prejos Bruno.
Dar vocea interioară a insistat:
- De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?
Bruno nu ştia, aşa că s-a decis să afle de ce. El a ieşit la fereastră şi a strigat:
- Cântă!
Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însoţit cu veselie de toate broaştele din vecinătate. Bruno a ascultat cu atenţie zgomotele şi şi-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistenţă, ele nu mai sunt supărătoare, ci dimpotrivă,îmbogăţesc tăcerea nopţii.
Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul şi pentru prima oară în viaţă, el a înţeles ce înseamnă să te rogi cu adevărat.

SURSA:Rugaciunea broastei, vol I, Anthony de Mello

CELE PATRU PIERSICI

O dată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă,când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat,apoi, sâmburele, 1-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc săcrească acolo un piersic frumos şi roditor.
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar.
Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă...
- Şi apoi?
- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că "lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă". 
Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună? - 1-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.
- Cum nu ştii, da’ ce-ai făcut cu ea?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt devânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.
În sfârşit, ţăranul 1-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica?
- Nici eu nu ştiu, tătucă.
- Cum, şi tu ai vândut-o?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.


Pilde si povestiri ortodoxe cu talc

Trei pitici

Suntem trei pitici
Harnici si voinici,
In zori ne trezim
Gata sa muncim.

Coboram in mina
S-aducem lumina,
Din adancuri scoase
Pietre pretioase.

Din fundul pamantului
Sclipirea argintului,
Dupa cum e datina
Aurul si platina.

De sute de ani
Spargem bolovani,
Pe drumul comorilor
Din inima muntilor.

Cand se face seara
Ne intoarcem iara,
Sa ne odihnim
Puternici sa fim.

O capsuna cu pistrui

O capsuna cu pistrui
Si cu fes micu, verzui
Se plangea ca de la soare
toti pistruii cresc mai tare
Si ca are mult necaz
Ca e prea rosie in obraz!

Cainele

Un prieten credincios,
Fara frica, bataios,
Hotul frica de el are
Cand ii iese in carare.
Poti sa spui cum se numeste
Cel ce curtea ti-o pazeste ?

Uneste punctele si deseneaza un rinocer

Melcul

Merge, merge, greu ajunge
Are coarne, dar nu-mpunge
E ghebos si e fricos
Si cand pleaca la plimbare
Isi ia casa in spinare.

Uneste punctele si deseneaza un iepuras

Ursuletii

Iarna-si vara nasu-n blana
Si din unghii isi sug hrana
Iar vara, sus pe munti,
Zmeura culeg desculti.

OMUL DE ZAPADA

Omul de zapada
Sade in ograda
Are ochi si nas
Dar nu are glas.
Grivei a latrat
Pan s-a saturat,
Dar omul de nea
N-a-nteles ce vrea.
-Ham, ham!De ce taci?
Poate nu ma placi
Ca n-am ce scofala...
Drept pe cap o oala...
Si-o maturatoare
Prinsa-n cingatoare